Și când nu am ce face, zâmbesc :]

 Singură la geam, în arșița mare, ascult sunetul profund al apei . Da, știam că vara asta nu voi face nimic, dar totuși ce a mai rămas din ea vreau s-o umplu . Cu flori, cântece, vise ... Ah, viseee - . Acel paradox imaginar în care poți dezvălui cele mai arzătoare dorințe, cele mai crune apăsări, ce a mai rămas din inima pe care toți o frâng ...
  Cum era : " Viața se termină când tu încetezi să visezi . " Nu, viața mea s-a sfârșit , chiar dacă visez ... Visez prea mult când dragostea intervine . De ce ? De ce trebuie că toți să mă invidieze, să-mi facă rău, doar pentru că-s naivă ? Eu sunt un copil care nu știe ce caută, unde se află și unde vrea să ajungă . Doar speranța ca într-o zi cineva să mă iubească cu adevărat, încă mai scăpărește .
 Și totuși, când nu am ce face, zâmbesc . Îmi las aripile să zboare în tărâmul imposibilului ...